Descarcă GRATUIT cartea „HAI SĂ FIM OAMENI - mic ghid de regăsire” de AICI | Ne poți urmări și pe: TikTok, Facebook, Instagram și poți da subscribe acestui canal de Youtube. Mulțumim! Iar dacă ai un secret de oriunde din țara asta, un loc special, un om sau o poveste, trimite-ni-le pe secreteleromaniei@gmail.com și, dacă sunt tari de tot, le publicăm!

Extremismul nu intră cu tancul în viețile noastre. Nu se anunță cu sirene. Nu bate la ușă, cu pușca-n mână. La început, extremismul nu trage cu gloanțe. Ci cu idei. Cu propoziții. Cu fraze picurate în minți și suflete.

Extremismul începe cuminte. Cu vorbe. Cu promisiuni. Cu „dușmani” identificați în afară. Cu străini vinovați de toate relele. Extremismul se erijează în polițist, anchetator, judecător și călău. Îți livrează pe tavă vinovații pentru situația în care te afli tu și țara. Subtil, fără să știi ce ți se întâmplă.

Extremismul începe în mințile celor vulnerabili, obosiți, umiliți. Începe în inimile celor care simt că statul i-a uitat, că nimeni nu le aude strigătul, că totul e pierdut și trebuie să vină cineva să îi salveze. Și întotdeauna vine cineva. Cu vorbe mari și soluții simple.

Așa au început toate marile catastrofe ale istoriei. Cu discursuri. Nu cu gloanțe. Gloanțele vin mai târziu, când e prea târziu. Partidul nazist a pierdut de șase ori alegerile federale din Germania, între 1924 și 1932. A câștigat o majoritate relativă în 1932, și de aici știți ce a urmat. Cum au reușit să câștige? Marea criză din 1929 le-a oferit muniția necesară pentru a identifica vinovații pentru sărăcirea populației. Nu putem decât să ne imaginăm ce curs ar fi avut istoria dacă nu exista criza economică din ‘29.

Ideea e că ne-am tot dat întâlnire cu extremismul. În anii ’30. În anii ’40. În anii ’50. Și am plătit cu sânge, cu libertate. Și, aparent, tot n-am înțeles nimic. Iar istoria nu iartă. Are încăpățânarea să revină. Nu sub aceeași formă, dar cu aceleași mecanisme.

În acest moment, în România există terenul fertil pentru proliferarea extremismului. Trecem prin mai multe crize profunde. Socială. Politică. Economică. O criză de leadership. O criză în conducerea statului, care durează de 35 de ani. O criză de conștiință, de identitate. Toate astea sunt „gloanțe” letale pentru extremism. La fel cum a avut partidul nazist criza din ‘29.

Astăzi, extremismul e bine îmbrăcat, bine vorbit, bine marketat. N-are zvastică, dar are algoritm. Și se insinuează ca un virus: în discursuri, în comentarii, în știri, în meme-uri, în minți și suflete. În viață.

Clipul de mai jos nu e despre partide sau oameni. Este despre memorie. Despre responsabilitate. Despre alegere.

Pentru că, în 2025, e ușor să cazi din nou în capcana discursului care îți oferă vinovați în loc de soluții. Dar e greu — și e vital — să îți amintești ce s-a întâmplat când am mai ales asta.

Mai avem o săptămână să ne gândim în ce direcție vrem să meargă țara.

Uită-te. Ascultă. Și apoi alege cu capul limpede și cu inima trează. Pentru că libertatea începe în momentul în care ieși din capcanele discursurilor și ale minții.

Pentru că extremismul nu începe cu gloanțe. Începe cu tăcerea celor care au văzut semnele... și n-au făcut nimic.

Share